Relicvă a defunctului sistem de “retribuire a muncii”, instaurat de regimul comunist la 1 martie 1970, sporul de vechime se regăseşte, (şi) în prezent, printre prevederile “Contractului colectiv unic de muncă la nivel naţional 2007-2010″ impunând angajatorului acordarea unor procente diferenţiate aplicate la salariul de încadrare a angajatului, astfel: pentru o vechime în muncă cuprinsă între 3-5 ani – spor 5%, pentru 5-10 ani – spor 10%, pentru 10-15 ani – spor 15%, pentru 15-20 ani – spor 20%, iar pentru peste 20 ani – spor 25%.

Interesant este că sporul de vechime se diferenţiază de sporul de fidelitate care poate fi acordat separat, în baza contractului de muncă negociat cu angajatorul. Iniţial, însă, sporul de vechime se asimila inexistentului spor de fidelitate şi venea să “fixeze” forţa de muncă pe posturile ocupate, mai ales că orice formă de schimbare a locului de muncă altfel decât prin transfer în interesul muncii ducea la întreruperea continuităţii şi, astfel, la pierderea aşa-numitei vechimi în muncă şi a sporului de rigoare.

Totuşi, ce mai reprezintă, pe piaţa actuală a forţei de muncă, sporul de vechime? Este el o formă de justificată de retribuire, una de discriminare a muncii sau o formă mascată de plată cu întârziere? Sporul de vechime nu va fi însemnând că lucrezi azi şi eşti plătit gradual abia peste 3, 5, 10, 15 sau 20 de ani?! Să ne gândim aşa: X, cadru didactic debutant, fără vechime în muncă, beneficiază de un salariu net aproape identic celui de încadrare (adică fără sporuri) de circa 6-700 lei pentru o normă didactică de 40 de ore/săptămână, din care 18 la catedră. Y, cadru cu gradul didactic I şi peste 20 de ani vechime, beneficiind de sporuri şi de maximum procentual pentru cel de vechime ajunge la o retribuire netă de minimum 1400-1500 lei, în condiţiile unei norme didactice identice de 40 de oră, dar din care doar 16 la catedră, adică o diferenţă de peste 100%!!! Vi se pare echitabil? Credeţi că, în aceste condiţii, sporul de vechime se confundă fără nici un temei legal unui soi de spor de… experienţă?! Nota bene, totuşi: vechimea în muncă este o formă de retribuire cantitativă, nu calitativă, sporul acordându-se pentru o perioadă temporală lucrată şi nu pentru rezultatele cuantificate în muncă! Şi atunci de ce această diferenţiere? Poate spune cineva că X munceşte mai puţin decât Y? Ce contează că Y se află deja de peste 20 de ani în muncă? Y prestează exact aceeaşi activitate ca X! Atunci de ce să fie retribuit suplimentar prin acel aşa-zis spor de vechime?

Personal, cred cu tărie că avem, cel puţin la nivel bugetar, un sistem de salarizare depăşit şi neconform sistemului socio-economic actual! Cred că se impune o reformă structurală a sa, printre care şi eliminarea acestui aşa-zis spor de vechime pe care, de altfel, angajatorii privaţi se străduie din răsputeri să-l eludeze! De pildă, nu cred că salariile cadrelor didactice trebuie majorate consistent. Simpla reformă a sistemului de salarizare ar fi suficientă pentru ca retribuirea cadrelor didactice defavorizate de modalitatea actuală de plată să crească spre cote decente. Nu, nu sunt pentru retribuirea nediferenţiată a muncii, nu e vorba de aşa ceva! Cred doar că sporul de vechime e o modalitate de descurajare a angajării în muncă, de creare a unei discrepanţe nejustificate între “tineri” şi “bătrâni”, adică între cei care intră acum pe piaţa muncii şi cei care sunt angajaţi de o perioadă mai lungă de timp! Cred că se impune ca pentru o muncă egală, să se acorde o retribuire egală, indiferent de perioada petrecută în câmpul muncii! Voi ce părere aveţi?